" I'll make your heart jump like it was on cocaine;

I'm pretty addicting... people tend to love me fairly quickly.

That's not an egotistical statement, it's simply reality... "

9 aprilie 2011

28 noiembrie 2010

36.


I'll love you forever. I promise.
That's the problem.

11 noiembrie 2010

35.


În universul tău, ştiu că te-apasă vina!

10 octombrie 2010

34.





I still run this thing like a dancehall queen

9 octombrie 2010

my point exactly

Mi-am găsit diacriticile deci de-acum înainte totu'-i ok.

6 august 2010

32.


Cat timp eu tin la tine, tu n-ai sa-mi poti face rau.

22 iulie 2010

19 iulie 2010

30.



Saruturile lui sunt perfecte.


Nu sunt o perfectionista din fire dar buzele lui stiu exact ce sa faca, cum, cand si cat. Ma lasa mereu cu privirea incetosata, gura intredeschisa si calda toata.
Ma fac sa ma simt vie, intreaga... intregita. Saruturile lui ma desteapta intr-un mod atat de subtil, si totusi, puternic, lasandu-ma sa putrezesc intr-un sufocant desert al dorintelor, plin de nisipuri miscatoare.

Doamne, buzele alea ar putea oprii orice sangerare. Ma calmezi cel mai usor asa iar eu n-am niciun scut in fata ta, nimic...

Eu, in fata ta, sunt o Venus sangvinica cu un zambet ciudat dar ademenitor, dezgolita de orice vesmant sau inhibitie, gata oricand sa tremure sub greutatea buzelor tale, tipand cu gheare de sange in carnea ta. Trupul tau imi parjoleste pielea iar sangele imi fierbe puternic in vene, gura mi se usuca in timp ce-mi ling frenetic buzele si strang amar perna dar deodata lepad un zgomot de mult inlantuit in adancul meu, undeva intre stomac si sani, ramanand cu ochii atintiti pe tavan pana simt respiratia ta fierbinte patruland agil pe gatu-mi, pupilile dandumi-se peste cap; imi musc buza, musc perna, imi acopar ochii cu mainile, imi musc mainile dar nu mai rezist si te izbesc cu ura in perna. Ma aplec deasupra ta, masacrandu-ti violent buzele. Ma opresc brusc si ma preling in jos, in jos, mult mai calma, lingandu-ti cu incetinitorul gatul tau, marcat de gemetele mele mute, ajungand pana pe piept; imi afund mainile in soldurile tale, rotindu-le. Iti prind sfarcul intr-un zambet aproape sadic; ma uit la fata ta. Podul palmelor iti apasa pe ochi si iti musti neincetat buza de jos. Inchid multumita ochii si ma aplec si mai mult pe pieptul tau. Acum ma aseman unei mate ce se supune umila stapanului: capul mi-e deasupra pieptului tau iar spatele meu formeaza o curbura proeminenta, in care se linistesc franturi de luna furisata hoteste pe geamul deschis. Iti prind sfarcul, il rod potolit intre incisivi, il sarut usor apoi il apuc iar, il misc spontan cu varful limbii si te privesc cu ochi mari in timp ce iti afunzi si mai mult capul in perna, straduindu-te cu atata greutate sa iti calmez plamanii avari dupa aer, ce-ti fac pieptul sa se mareasca si sa se miscosreze cu viteza, crezand astfel ca, poate, vei reusi sa-ti faci pulsul sa mai incetineasca. Rad aproape malitios la incercarea ta naiva de a-ti mentine calmul in fata uraganului ce urmeaza. Imi infing unghiile in umerii tai iar in timp ce continui sa-ti gadil sfarcul, genunchiul meu urca incet pe blugii tai. Il invart lent, de-a lungul si imprejurul fermoarului tau. `Alunec` rapid de la piept pana pe langa buric, lasand in urma mea o dara subtire se saliva ce straluceste mandra in lumina rece. Iti sarut cu ochii inchisi soldurile... oprindu-ma.... iti sarut pantacele, ce tresare... oprindu-ma. Imi proptesc barbia pe el si-ti zambesc. Te uiti la mine printre ploape si ma vezi cu incetinitorul. Trasez cu varful nasului o linie imaginara ce coboara de la buric pana cand dintii mi se opresc in catarama rece a curelei; cu varful limbii trag de acul acela metalic, scotandu-l din gaura; apuc cureaua cu dintii si incep , prin miscari scurte si blande, sa ma descotorosesc de ea. Imi poposesc capul langa fermoar, desenand cu degetele cercuri si umbland cu aratatorul si degetului mijlociu(ce formeaza o pereche de picioare) pe prohab pana cand ajung la nasture. Degetele il apuca, il misca si-l desfac cu o miscare scurta si fireasca. Ochii-mi sclipesc in semi-intuneric iar dara de saliva de pe varful limbii mele licareste slab pe cursorul fermoarului. Il prind, il trag in jos si-l desfac teatral de lent. Ma prinzi repede de gat, ma dai jos din pat si ma izbesti crunt de perete. Degetul tau se joaca cu buzele mele iar mana ta imi striveste sanul strang. Iti impingi pelvisul in bazinul meu. Imi inchid ochii dar ma gadili cu nasul. Vrei sa ma uit in ochii tai. Iti intorci putin capul si te apropii de mine concomitent cu mana ce acum se indreapta apasator spre burta mea. Doar tu stii locul unde imi place cel mai mult sa ma atingi si-l exploatezi necrutator. Vreau sa tip dar imi astupi gura cu gura ta asa ca imi afund tipatul in muscaturi ale buzei tale. Imi apuci picioarele si ma ridici de pe sol; incolacita in jurul tau, ma asezi pe birou. Imi prinzi gatul cu o mana, sarutandu-ma lacom, nevrand, parca, nici macar sa ma imparti cu aerul, iar cealalta mana se afunda nemilos sub fusta mea. Cu cat pulsez mai de necontrolat, cu atat continui mai tare si mai patrunzator. Te opresti, imi saruti barbia, ma porti in brate, asezandu-ma la marginea patului. Imi zambesti cum imi zambesti numai mie iar simturile mele deja simt ce urmeaza si o apuca nebuneste prin tot corpul. Imi saruti si-mi frangi sanii, musti cu pofta din soldurile mele in timp ce-mi scoti succint fusta si ultimul articol vestimentar ce-l mai am pe mine.
Musc, strang, tremur.
Imi zgarai coapesele, ducandu-ma in propria-mi Nirvana. Imi tot strang picioarele dar mi le imbolizezi usor si reusesti sa pastrezi o distanta egala. Esti surd si impasibil la gemetele mele ce strabat intreaga casa.
In noapte, trupul meu se frange sub atata desfatare. Si vreau ca noaptea asta sa nu se termine pana cand toata lumea din oras nu va simti valurile de dezmierdare ce imi acapareaza sufletul, mintea si corpul.

18 iulie 2010

Te provoc...




Te provoc sa ma ai
Te provoc sa ma vrei
Te provoc sa nu te mai saturi
Te provoc sa ma faci sa mai vreau

Te provoc sa radem pana cand imi simt coastele iesidu-mi afara din abdomen
Te provoc sa ne tinem de mana fara sa ne pese de nimeni
Te provoc sa ne urcam pe capota unei masini, in plin, trafic, ca sa-mi arati ca de acolo se vede casa ta
Te provoc sa mergem pe bloc si sa inecam orasul asta glaciar cu valuri de pasiune incandescenta

Te provoc sa nu obosim niciodata
Te provoc sa continuam mereu
Te provoc sa ne fie mereu vara
Te provoc sa faci ca vara noastra sa nu se termine vreodata

Te provoc sa ma iei de mana si sa evadam
Te provoc sa ne pierdem in delir
Te provoc sa stai ascuns sub pielea-mi
Te provoc sa nu incetezi nicicand

Te provoc sa ma lasi sa te sarut asa cum imi place mie
Te provoc sa stam intinsi pe iarba si sa ascultam pe repeat piiiiiiiiesa aia
Te provoc sa ma saruti pe furis fix in mijlocul unei discutii
Te provoc sa imi faci mereu inima sa mi se zvarcoleasca salbatic in piept doar de la o singura atingere

Te provoc sa iei shoturi de tequilla de pe umarul meu
Te provoc sa dansam pana ramanem ultimii pe ring si apoi sa mai dansam putin
Te provoc sa testam "lucrurile fantastice" pe care le poti face
Te provoc sa memoram impreuna toata piesele si versurile ce ne plac.

Te provoc sa facem sa fie Xcelent mereu
Te provoc sa fii singurul care-mi alunga panica si paranoia
Te provoc sa fii singurul care ma face sa-mi musc buza
Te provoc sa fii mereu al meu....







Te provoc sa nu ma lasi sa plec de langa tine
Te provoc sa imi promiti ca o sa fii acolo mereu si ca n-o sa pleci niciodata

20 iunie 2010

28.


"Here is the deepest secret nobody knows. Here is the root of the root and the bud of the bud and the sky of the sky of a tree, called life, which grows higher than soul can hope or mind can hide.
And this is the wonder that's keeping the stars apart... I carry your heart, I carry it in my heart."

Emotie prizata fara "prezervativ mintal"


Totul se misca mult prea repede. x2
Toti oamenii prind viteze formidabile, ca dupa o linie sanatoasa de praf de stele si totul o ia la vale. 2xPanica
Continua expansiune, miscare, zgomot, fosnet, lumini, zumzet, dinamism. In orasul asta galagios, eu am castile-n urechi si ma afund in covorul meu verde de note muzicale si vise interzise. : paranoia

Si-am plecat sa te caut. Ne invartim in cerc pana vii tiptil, pe la spatele meu, si imi cuprinzi mijlocul iar eu raspund cu-un tresarit. Iti inghit parfumul, ce ma duce si mai sus, si-mi las capul usor pe spate, pe umarul tau. Ma saruti pe gat si pe obraz, ma mangai incet cu nasul apoi imi prinzi barbia si-ti alipesti ale mele buze de tine.
In acele cateva secunde, trupul meu spasmatic zvacneste salbatic sub mainile ce ma apasa carnal pe pantecul incordat si care se joaca pline de candoare in parul meu. 6xEuforie

Ne tinem de mana, tragem aer in piept si sarim in gloata de oameni ce forfoteaza distrasi si reci sub soarele fioros de iunie. Rasetele noastre rasuna in lumea lor ca niste unghii scrasnite pe tabla. Si nu ne pasa. Nu ne pasa decat de noi. Noi suntem tot mai putin lumea. : timp.dilataaat

Ajungem, gafaind, la ascunzatoarea noastra, casuta noastra departe de orasul acela de mercenari. Casa de pe malul unui lac, cu o gradina mare, unde e mereu vara, soarele nu apune si nu e niciodata octombrie. Uite paradisul nostru verde! 12xDelir

Deschid ochii dar ii inchid vinovata cand vad ca ai tai sunt inchisi; ma cuprinzi toata foarte facil si cu o singura mana ma imobilezi sub greutatea corpului tau iar miscarile frenetice ale pieptului si abdomenului meu se intensifica si mai mult. Incep sa tremur. Imi cuprinzi capul in maini si-mi anulezi orice teama. Ma apuci de solduri si ma pui deasupra, dandu-mi libertate totala asupra fiintei tale. 18xPlacere

Rasul vioi si dezinvolt, de o mie de ori mai bun decat orice energizant, aduce putina culoare in trupurile noastre ce se chinuie atat de tare sa respire, ude si lungite pe patul ticsit de incolaciri feline. Si totul e la locul lui, perfect echilibrat, perfect fain, dosaj perfect. 9xPlenitudine

Aprinzi o tigara pe care o asezi si pe buzele mele si tot fumul acela ne da tarcoale, legandu-ne si mai strans. 10xFericire


Am revenit... si inca ne tinem de mana; mergem agale spre casa mea in timp ce soarele lasa in urma zgarieturi magenta pe cerul sters...


Suntem sigurii care au demonstrat ca
1 + 1 fac tot 1.



Nu ma mai satur de tine si de noi.






"We found the secret glue that held all things together. In a perfect place, where the noise did not intrude, our world was so very complete."

16 iunie 2010

26.


Highlight stuff you’ve done.

Graduated High School.
Kissed someone.
Smoked cigarettes.
Got so drunk you passed out.
Rode every ride at an amusement park.
Collected something really stupid.
Gone to a rock concert.
Helped someone.
Gone fishing.
Watched four movies in one night.
Gone long periods of time with out sleep.
Lied to someone.
Snorted cocaine.
Failed a class.
Smoked weed.
Dealt drugs.
Taken a college level course.
Been in a car accident.
Been in a tornado.
Done hard drugs (i.e. ecstasy, heroin, crack, meth, acid).
Watched someone die.
Been to a funeral.
Burned yourself.
Ran a marathon.
Your parents got divorced.
Cried yourself to sleep.
Spent over $200 in one day.
Flown on a plane.
Cheated on someone.
Been cheated on.
Written a 10 page letter.
Gone skiing.
Been sailing.
Cut yourself.
Had a best friend.
Lost someone you loved.
Shoplifted something.
Been to jail.
Had detention.
Skipped school.
Got in trouble for something you didn’t do.
Stolen books from the library.
Gone to a different country.
Dropped out of school.
Been in a mental hospital.
Watched the “Harry Potter” movies.
Had an online diary.
Fired a gun.
Gambled in a casino.
Had a yard sale.
And a lemonade stand.
Actually made money at the lemonade stand.
Been in a school play.
Been fired from a job.
Taken a lie detector test.
Swam with dolphins.
Gone to sea world.
Attempted suicide.
Voted for American/Australian Idol (x factor.)
Written poetry.
Read more than 20 books a year.
Gone to Europe.
Loved someone you couldn’t have.
Wondered about your sexuality.
Used a coloring book over age 12.
Had surgery.
Had stitches.
Taken a taxi.
Seen the Washington Monument.
Had more than 5 IM’s/online conversations going at once.
Overdosed.
Had a drug or alcohol problem.
Been in a fist fight.
Suffered any form of abuse.
Had a hamster.
Petted a wild animal.
Used a credit card.
Gone surfing in California.
Did “spirit day” at school.
Dyed your hair.
Got a tattoo.
Had something pierced.
Got straight A’s.
Been on the Honor Roll.
Known someone with HIV or AIDS.
Taken pictures with a webcam.
Started a fire.
Had a party while your parents weren’t home.
Gotten caught having a party while they were gone.

7 iunie 2010

25.




Nu te pot iubi fara a te distruge iar apoi, sa te refac din carnea si sangele-mi.

19 mai 2010

24.


Vineri, 10 septembrie 2010, ora 20:00, The Wailers, Sala Palatului.

“The 40th Anniversary Tour” este turneul aniversar al trupei The Wailers, iar în deschiderea concertului de la Bucureşti va urca pe scenă trupa El Negro.

23.


eu. eu sunt limitata. Pe cand el... el n-are niciun hotar, nicio limita. Am ajuns sa cred ca nimic din ce fac, din ce scriu, din ce gandesc, nu e destul de bun sau de bine... pentru el... pentru mine, pentru nimeni.
El... o supernova in toata expansiunea si splendoare ei... pe cand eu?! Eu... sunt atat: un eu; doua litere puse una langa alta, fara nicio tangenta, puse acolo pentru simplul fapt ca nu aveau unde altundeva sa fie. "e" si "u": eternitate in uitare. Un eu derutat si confuz, depasit de rapiditatea lichida cu care decurg lucrurile... un eu ce e inca prins in hainele de ieri.
As fi preferat sa nu fie asa; ticurile lui sunt de multa vreme ticurile mele. Nici macar nu mi-am dat seama ca le foloseam, mi-a fost adus la cunostinta intr-o dupa-amiaza cand ma plimbam cu un prieten si am facut gestul sau sec si indiferent de aprobare. Si cine stie de cate ori le-am mai folosit involuntar?!
Mi-au intrat in ADN. El mi-a intrat in ADN. Mi-am dorit atata de mult sa fie al meu, sa-l am, sa-mi intre in sange incat acum pot spune ca sufar de o forma foarte rara de leucemie... mi-e lipit in mine si nu-l mai pot scoate(si inca nu sunt sigura ca vreau sa-l scot; socot ca ticurile astea si alte cateva chestii mici sunt singurele lucruri ce mi-au mai ramas de la el, singurul mod prin care ma simt, oarecum, mai aproape de el; daca renunt la ele, renunt la el si, deocamdata, prefer sa-mi alimentez - si in acelasi timp sa-mi ranesc si secatuiesc sufletul - cu ce mi-a ramas). Am globule albe, globule rosii si globulele lui...
Macar de-ar fi mai modeste, mai timide, dar nu, nici ele nu vor sa ma lase sa uit ca el inca salasluieste in mine, asta facandu-le mult mai vioaie si mai agile decat ieri dar mai obosite decat maine... se izbesc cu putere in peretii venelor mele iar corpul meu raspunde las cu un tremurat, vibrand de necontrolat ... dar el tot impasibil si departe(de mine) ramane.
Am luat atatea chestii de la el iar el n-a ramas decat cu un gust amar, ceva cearcane si cateva lucruri ce i le-am imprumutat sau pe care le-am uitat la el in camera.

Mincinoasa. Mincinoasa. m.i.n.c.i.n.o.a.s.a. Pana si cuvantul asta are mai multe litere si mai multa insemnatate decat eu; dupa cuvantul asta se ascund mult mai multe decat dupa mine.
Si asa m-am saturaaat. Si n-ar trebuie sa fie asa; si nu o sa fie asa. Cel putin, nu "asa"-ul ce inca mocneste usor in mine si care inca se zbate sa iasa la lumina. Va fi "asa"-ul care ar trebuie sa fie, "asa"-ul bun, "asa"-ul etic, "asa"-ul corect din punct de vedere moral, "asa"-ul care ar trebui sa-l doreasca orice persoana in deplinatatea facultatilor mintale; un "asa"-normal si fara durere...

un "asa" fara de tine



* nu, inca n-am gasit diacriticile.

17 mai 2010

Us& Them


Vreau... Vreau... v r e a u... Vreau sa facem o diferenta, o deosebire intre ei toti si noi doi.
As vrea ca ei toti sa fie exilati pe veci in lumea lor "perfecta"... perfect stricata, deziluziona(n)ta, ratacita si rece, si mult prea moarta pentru sangele nostru rosu-taur, prea frigida pentru pielea noastra arzanda, mult prea exuberanta pentru intimitatea noastra tainica, mult prea complicata pentru simplitatea cu care reuseam sa coboram, rand pe rand, stelele, prea apatica pentru rasul nostru electrizant, prea monocroma pentru uraganul de culori in care se ineaca tot ce ne inconjura...
Mi-e greu sa cred ca atunci cand cineva spune "noi", nu ii vine automat in creier imaginea noastra. Inca mai am curajul de a vorbi despre tine si mine la persoana intai, plural.

Ah, te-as lua de mana si am alerga cu ochii inchisi in plina strada, in lumea asta de frustrati tristuti si disperati, ca doi drogati ai dorintei...





* mi-am schimbat Windows'ul si nu mai am diacritice; sau is eu prea cretina si nu stiu unde sa caut.

1 martie 2010

21.



În toată nebulozitatea mea, singurul care mai înţelege câte ceva eşti tu... şi nici măcar nu-ţi dai seama . . .

Fără tine primăvara nu e primăvară, marea e nesărată şi ţigara, fără gust.
Şi m-am săturat! M-am săturat să fiu mereu o prăjiturică sărată, tristă şi schimbătoare!!! Îmi vreau vara înapoi...
Pentru că nu trebuie să fie aşa!

Şi ştiu că ce scriu acum aici mă priveşte direct şi personal numai şi numai pe mine şi că nu interesează pe nimeni cum mă simt sau ce doleanţe am dar chiar nu mai ştiu ce să fac....
O să-mi împrăştii iar tot ce simt prin oraşul ăsta al sinucigaşilor şi iar o să ajung acasă goală şi obosită. . . dar parcă şi mai grea decât am plecat.

14 februarie 2010

20.


Mă resemnasem. Chiar mă resemnasem. Mă obişnuisem cu gândul că totul s-a dus; că mintea ta mă ştersese complet şi că nimic din mine nu mai avea loc în tine.

Mai aveam doar o uşă, un prag de trecut şi aş fi putut spune acelaşi lucru despre tine...
... aproape că uitasem cum marginea ochilor tăi tinde să devină un verde închis atunci când întâlneşte lumina, aproape că uitasem cum îţi înflorea în colţul gurii zâmbetul ăla meschin când făceai pe "rebelul", aproape că uitasem cu ce insistenţă şi linişte încurajatoare mă ascultai când îţi povesteam şi cele mai neînsemnate lucruri, aproape că uitasem cum m-ai dus în după-amiaza aia bizară la marginea oraşului şi m-ai izbit de maşină, apăsându-ţi, ademenitor de puternic, buzele peste ale mele, aproape că uitasem cum obişnuiai să mă iei de mână şi să te prosteşti prin magazine doar ca să plecăm mai repede, aproape că uitasem cum era când respiraţia ta îmi gâdila uşor umărul, aproape că uitasem de şocul ăla electrizant, ce-mi cutreieră întreg corpul, de fiecare dată când mă săruţi, aproape că uitasem cum era să mă săruţi brusc, în mijlocul frazei pe care n-o terminasem şi în mijlocul străzii, ca să vezi dacă buzele-mi sunt mai dulci când spun acel cuvânt, fără să-ţi pese de nimeni din jur, aproape că uitasem cum obişnuiai să mă crezi a fi singurul element ce te ţinea prezent în lumea asta, aproape că uitasem cum te trezisem înapoi la mine când mi-ai zâmbit şi după ţi-ai dat pupilele peste cap, aproape că uitasem cum era când mă sunai pe noaptea doar ca să îmi auzi vocea, aproape că uitasem cum obişnuiai să te strângi ghemotoc, lipindu-te de pântecul meu, formând cu degetele cerculeţe sau semne ciudate pe coastele şi sânii mei, aproape că uitasem cum împărţeam aceiaşi ţigară sau acelaşi şerveţel, aproape că uitasem cum era când mergeam la cumpărături şi mă lăsai pe mine să aleg sau cum făceam pe mofturoasa ca să-mi iei ceva dar până la urmă îmi furai un sărut şi cădeam amândoi, de comun acord(cred că e mai mult constrângere), că e mai bine şi economic să rămânem la Stella Artois, aproape că uitasem cum mă muşcai câteodată mai tare doar că să îmi auzi ţipătul mai clar, aproape că uitasem cum ne jucam cu degetele ceilulalt, ajungând de la jocul ăsta inocent la a ne manifesta indecent în maşina ta, aproape că uitasem cu câtă dorinţă îmi atingeai trupul ce se sfărâma sub tine, aproape că uitasem cât de firesc te lăsăi pradă buzelor mele, aproape uitasem câtă ură le purtai hainelor mele şi cât de sălbatic le aruncai prin casă, aproape că uitasem cu câtă facilitate mă făceai să râd, nu pentru a te simţi tu mai bine ci doar ca să vezi pe mine râzând, aproape că uitasem cum mă lăsai să câştig de cele mai multe ori ca să mă vezi cum ţopăi şi râd şi alerg şi mă laud prin jurul tău doar pentru a mă prinde apoi, cu o uşurinţă enervantă, de talie în joaca mea prostească şi a-mi închide gura cu-un sărut, aproape că uitasem cât de nebun erai după răsuflarea mea caldă, sacadată, temurândă pe umerii tăi şi să-mi simţi unghiile adânc înfipte-n carnea ta, aproape că uitasem cu câtă plăcere mă urmăreai când, cu ochii mai mult închişi decât deschişi, îmi afundam capul în pernă, muşcându-mi buza sângerândă de-acuma, eliberând un geamăt ce te impulsiona să continui, mai incitant, mai aprig, aproape că uitasem cât de minuţios îmi studiai trupul, mâinile tale, corăbi ale lui Columb, ce descopereau culmi necunoscute până şi pentru mine, aproape că uitasem când fumam ţigară dupa ţigară deasupra trenurilor, aproape că uitasem cum ne uitam amândoi la fetiţa aia mică şi roz şi drăguţă ce se juca zâmbăreaţă cu mânuţele, aproape că uitasem de maratonul l-a care m-ai supus să alerg doar ca să simţim mai intens vântul peste faţă şi aerul mai gros în plămâni, aproape uitasem când îi mâzgâlisem ultima pagina cu toate aberaţiile la care ne gândisem, aproape că uitasem când ne repede roşeam când eram prea aproape, aproape că uitasem cum mâna ta îmi devora nemilos picioarele pe sub masă, obligându-mă să mă înroşesc, să mă bâlbâi şi să mint, zicând că mă doare capul, aproape că uitasem cum era să stâm amândoi întişi pe jos, ascultându-ne unul altuia respiraţia, aproape că uitasem pofta imensă cu care mă izbeai de perete şi cu care îmi muşcai buzele până sângerau ca eu să le port asemenea unui trofeu după o luptă crâncenă. Aproape că uitasem că m-am simţit mai vie în timpul petrecut cu tine decât am fost vreodată...

Aproape că uitasem că m-am simţit plină de tine până la epuizare şi-ncă un pic şi că asta mi-a fost căderea.





Rahat!!!
Aproape că uitasem toate astea...

19.


Nu am dinţii perfect drepţi sau albi, vocea mea nu îţi gâdilă timpanele, nu sunt interesantă, povestea vieţii mele nu e inedită sau faină, râsul meu nu e dragălaş şi cu siguranţă nu te instigă să râzi şi tu când îl auzi, gradul meu de inteligenţă nu e ieşit din comun, nu am vreo putere/abilitate specială, nu am răbdare, nu sunt genul ăla de fată care să ştie exact, ce, cum, când, cât să spună, vara genunchii mei sunt mai mereu juliţi iar hainele prăfuite sau pline de pete de noroi sau iarbă sau iagermaister sau bere sau o mie de alte lucruri, nu am limite, nu ştiu să spun glume, părul meu îşi alege 3 zile pe an când stă ca lumea, soşetele mele diferă aproape întotdeauna, majoritatea bluzelor şi tricourilor pe care le port sunt boţite, nu sunt complicată sau greu de descifrat, nu pot face pe misterioasa, camera mea nu arată a cameră, nu găsesc niciodată ce caut iar când nu mai am nevoie de acel "ceva", mă împiedic în el, cărţile pe care le citesc îţi dau de bănuit(asemenea comportamentului meu bizar), genunchii mei osoşi şi coatele mele aspre nu sunt deloc atrăgători, am glume naşpa, când bate vântul părul şi faţa mea nu mă asemuiesc unei femei frumoase din anii '60 la volanul unei maşini decapotabile, nu mă rog şi aştept ca lucrurile să se rezolve de la sine, nu ştiu să dau come-back'uri, subtilitatea nu e punctul meu forte, mintea mea nu munceşte de zor la noua teorie sau idee revoluţionară ce va schimba lumea şi va aduce pacea mondială, nu ies din normalitate cu nimic, aspectul meu e undeva sub comun, nu ştiu să port o fustă, toţi paşii pe care o să îi fac(cel mai probabil) vor fi în bascheţi şi skate-shoes, nu ştiu să asortez culorile de pe mine, gusturile mele sunt(cel puţin)dubioase, nu sunt genul de fată pe care ai putea să o duci acasă să o prezinţi mamei, până şi un urangan e mai stabil ca mine(pe toate planurile), părul nu-mi străluceşte când bate lumina în el, nu ştiu să dansez, uit mereu să nu mai stau picior peste picior, ochii mei nu te fascinează, nu am o fizionomie echilibrată, nu ştiu să fac faţă problemelor, nu dispun de coloană vertebrală, nu ştiu ce vreau, nu am vreun ţel anume, nu dispun de calităţi culinare, echilibrul meu a fost uitat la meternitate, fac abuz de lacrimile pe care le am, uit să las bacşiş sau să spun "mulţumesc/bună ziua", nu pot să te fac să îţi spui întrebări existenţiale sau să te fac să meditezi asupra lucrurilor lăuntrice, nu prea le am cu cuvintele, fumez câte-o ţigară marţea cu Mister Disperare şi pierd hardcore la poker joia cu Miss Depresie şi ah, era să uit, sunt curva Dependeţei, chipul meu nu te duce cu gândul la vreo personalitate istorică sau la vreo actriţă faimoasă, între cafeaua pe care o fac şi o baltă cu noroi nu e mare diferenţă(eu mai pun şi zahăr), nu am vreun hobby aparte, cam orice ating tinde să se strice, ploaia mă adoră, felul cum sărut nu îţi face picioarele să ţi se înmoaie, nu am o personalitate cuceritoare iar imaginaţia mea nu e deloc productivă, pe scurt, nu te-aş putea atrage cu nimic, aşa că revin la întrebarea mea: de ce ţi-ai irosi timpul cu mine?!

13 februarie 2010

18.




... am fost atât de aproape; am fost atât de aproape de data asta. Mai că am simţit-o, am atins-o, am mers braţ la braţ cu ea.
dar cred că cineva acolo sus se plictiseşte al dracului de tare şi se distrează de minune pe seama mea...

De ce?! De ce azi?! De ce acum?! De ce aşa?! De ce iar?!


şi, nu, nu e o criză adolescentină sau un capriciu sau un moft!!! E doar o greutate, ce-mi sfâşie umerii şi îmi dărâmă sufletul, din cauza căreia nu mai pot merge cu fruntea sus.






Dar lui nu-i pasă.
Nimănui, de altfel.

27 ianuarie 2010

17.


să te pierd în noapte.
să te pierzi în noapte.

să rătăcesc pe drum.
să rătăceşti prin mine.

să mint cu neruşinare.
să (mă) minţi cu neruşinare...

să răcim stând pe jos în timp ce te
joci în părul meu.

trip după trip după trip.
tip după tip după tip.
dar tu tot acolo eşti.

merg până simt cum mi se duce pielea de pe tălpi şi-apoi
mai merg iar.
mergeam... merg spre tine.
eşti dincolo de calea ferată şi mereu vine câte-un tren şi ne
desparte.

nu mai ai timp.
am tot timpul din lume. ia-l.
n-am nevoie.


n-are a face. nimic nu se leagă.
dar ce mai contează când îţi deschizi buzele pentru-ale mele?

nici ţigara aia din mâna ta nu te mai recunoaşte.
fuge de tine ca de moarte.
începi şi termini ţigară după ţigară.
şi toate fug.

frigul se prinde cel mai bine de tine.
tocmai pentru că-l urăşti.
frigul te face urât iar tu ştii să îţi porţi ura cu mândrie.

vara semeni cu un leu. muşti din plăcerea ce zboară în aer
cu atăta desfătare iar pielea ta, dependentă de ploaia ce
te stropeşte cu putere şi de iarbă, prinde o alură şi
o căldură cum greu îţi poţi închipui.
vara îmi eşti irezistibil... mai mult ca de-obicei.

îmi reciţi poezii şi
mă faci să uit de mine... şi te uiţi din când în când, pe sub pleoape,
să vezi dacă-mi închid ochii... dacă-mi muşc buzele... dacă
îmi afund capul în pernă şi strâng cearşaful.




îmi place să te ascult când nu spui nimic şi ştiu că nu ştiu
niciodată când să tac sau ce şi cum şi când să spun ceva iar
când uiţi să-mi vorbeşti
întrebarea ta mută îmi sfârtecă sufletul.

haotic. haotică.
Tot în jurul meu e haos.

scoate-mă din starea asta.



să-mi fie dor de tine.
să-ţi fie dor de ea...




Un ecou ce se estompează uşor pe sala asta goală.
Tu!!!
Tu!
Tu
tu
tu...
t u
t.. u..
t....uu
t.....
......u


regretele plâng iar.

26 ianuarie 2010

16.


Până şi patul, treptele şi zidurile astea prăfuite îşi mai aduc aminte de noi.

De fapt, tot blestematul ăsta de oraş e îmbâcsit de noi; ne-am iubit cu atâta forţă, atât de mult şi atât de lacom încât am culminat printr-o explozie ce ne-a aruncat iubirea prin tot acest labirint: în scările şi străzile lui prăfuite, în pub'urile şi parcurile lui... iar eu alerg ca o nebună să o adun. Mă străduiesc să refac un puzzle ale cărui piese s-au pierdut de mult...

Toţi îşi aduc aminte de noi.





Mai puţin tu.

21 ianuarie 2010

15.


Am încetat să te mai caut dar asta nu înseamnă că–ai plecat din gândul meu.
Am încetat să te mai privesc dar asta nu înseamnă că ţi-am şters imaginea din ochii mei.
Am încetat să mai zbor dar asta nu înseamnă ca nu mai privesc spre cer.
Am încetat să-ţi mai vorbesc dar asta nu înseamnă că nu aş avea ce să-ţi spun.
Am încetat să te mai simt dar asta nu înseamnă că ţi-am şters amprentele impregnate-n pilea mea.
Am încetat să te mai vreau dar asta nu înseamnă că trupul meu nu mai tânjeşte după tine.
Am încetat să mai plâng dar asta nu înseamnă că vântul nu îmi mai fură câte-o lacrimă.
Am încetat să-mi şterg din minte după-amiezile alea în care uitam de noi în ochii ceiluilalt dar asta nu înseamnă că m-am oprit din dorinţă.
Am încetat să te înlocuiesc dar, totuşi, te văd în toţi şi nu te am în niciunul.
Am încetat să mai dorm dar asta nu înseamnă că m-am oprit din visare.
Am încetat să-mi amintesc dar asta nu înseamnă că nu aş apăsa oricând “repeat”.
Am încetat să mă mai gândesc la tine şi la mine dar asta nu înseamnă că nu mi-e dor de n o i.



Am încetat…
…să mă mai gandesc
l a . t i n e
Dar asta nu înseamnă…
…că nu t e . v r e a u . î n a p o i.

17 ianuarie 2010

14.



De unde atâta durere? Vreau să uit de mine, de viaţă, de şerpii din stomac şi demonii din mintea mea. Pereţii ăstia îşi bat joc de mine şi nimic nu mai e la fel. E un cutremur permanent în mine ce mă izbeşte şi mă răneşte şi mă doboară la toate nivelurile posibile. Sunt prizonieră în închisoarea asta din mine de atâta timp că mi-am pierdut simţul realităţii... cum miroase şi cum se simte realitatea... La dracu'! E mult prea mult pentru umerii ăştia, şi aşa zgâriaţi şi plini de vânătăi...
Văzusem o dată, undeva, că pierderea oricărei speranţe înseamnă libertate. Acestea fiind spuse, mă declar, în mod direct, total şi iremediabil liberă.


Nu mă plâng. Nu mă plâng. Nu plâng... sau poate, da. Câcat, nu trebuia să fie aşa! Nu mă aşteptam să fie uşor dar, băga-mi-aş, parcă aş fi într-un film de câcat, cu buget redus, regizat de un maniac, redus-mintal, fără simţul măsurii.
Sunt procrisa societăţii*ete-fleoşc*. O societate bolnavă, bătrână şi fără demnitate, cu legile porcilor şi condusă de porci(aceiaşi); o societate în care încă tre' să te mai încadrezi în anumite grafice pentru a fi "acceptat"(=să-i pupi în cur şi eventual, vor lăsa să cadă un oscior şi pentru tine) şi a nu fi etichetat ca un recalcitrant ce nu vrea să accepte lucrurile astea din mândrie, făcând pe teribilistul doar că să iasa în evidentă, provenind, probabil, dintr-o familie dezorganizată şi dornic de atenţie. Ce plm înseamnă "familie organizată"? Alea din reclamele de la televizor?! Adică să am o familie de carton?!! Merci dar nu, merci. Mă enervează de mor profilele astea psihologice care cică se potrivesc majorităţii.
Anyway, am deviat. Măcar de o chestie mă bucur: prefer să fiu o renegată, o progenitură eşuată, greşeala societăţii decât un pupincurist, ce se încadrează perfect în graficele şi în profilele lor şi care este o mândrie pentru societatea noastră înfloritoare(nu e a noastră, e a lor, dar lăsând asta la o parte).


Stau pe blocul ăsta, care mi-a devenit martor, şi mă uit la furnicuţele alea grăbite de jos cum se izbesc unele în altele(crezându-se importante datorită noii lor cravate sau noii lor servietei din piele, cu mâner rigid, cu finisare deosebită şi design clasic, în care şi-au îndesat, îngâmfaţi, toate visele şi toată mândria, abia aşteptând să le vândă mai-marilor, ce se vor şterge la fund şi cu ele şi cu servieta lor şi cu cravata lor oribilă), crezând că au obţinut totul în viaţă; furnicuţele astea care îşi fac traseul după nişte coordonate deja stabilite, furnicile astea cărora le este frică să iasă din muşuroi şi se mulţumesc cu realitatea îndoctrinată cu care, mai mult ca sigur, deja s-au obişnuit.


Eu sunt furnicuţa ce s-a răzvrătit şi a ieşit din standardele bine fixate. Sunt indicele de eroare.



Cum credeam că o să fie? Că o să primesc jertfe şi o să mi se aducă flori la picioare?!
Eu am ales asta.
Eu am ales să fiu aşa...

Atunci de ce naiba mă plâng?

12 ianuarie 2010

13.


" Mă simt ca o prostituată într-o lume fără trotuare. "



E. Cioran

12.


Ai avut vreodată senzaţia de siguranţă-falsă? Să ştii în mod cert că un lucru e acolo şi nicăieri altundeva dar să descoperi cu stupoare că te-ai înşelat regretabil?!... Sentimentul acela brusc de vid interior, ca şi cum în cutia ta toracică se formează subit o gaură neagră ce absoarbe tot ce-ai acumulat până atunci şi orice stimul din afară? Ca şi cum toată siguranţa aceia se transformă într-o frică incontrolabilă, într-o panică ce îţi devorează încet şi dureros măduva oaselor? Când nu mai ştii ce să faci sau cum şi în ce direcţie să apuci... Ai toate posibilităţile şi toate răspunsurile în mintea ta, ce fermentează acum ca un butoi plin cu must, dar nu poţi descifra nici măcar una. Nu poţi să focalizezi pe ceva anume, privirea ta umblă ca o nălucă din colţ în colţ, căutând ceva cunoscut asupra căruia să se oprească însă atenţia ta nu se mai poate opri asupra unui singur lucru. Vrei să ieşi cât mai repede din rahatul ăsta, dar cu cât stai mai mult nemişcat, cu atât te afunzi mai tare(desigur, tu nu ştii asta).
Creierul trimite ca un maniac semnale... influxuri... impulsuri... imbolduri... dar corpul tău nu reacţionează în niciun fel, părând a fi oarecum detaşat de el... Acum, pe lângă panica ce-ţi aleargă prin vene şi ţi se scurge repede şi rece de pe frunte, se alătură şi un tremurat deplorabil. Omule, încearcă să te aduni, la naiba! Doar pentru că ai ochii bulbucaţi şi injectaţi, asta nu înseamnă că vezi lucrurile mai bine!

Când iţi revii, în final, te simţi ca şi cum nu ţi-ai fi folosit corpul de ani întregi dar, paradoxal, foarte obosit în timp ce îţi este inoculată o amorţeală grea ce te acaparează, pe lângă urechile ce-ţi ţiuie enervant de strident şi ochii ce şi-au format deja coaja de lacrimi. Te uiţi uimit în jur, adunându-te, şi nu-ţi vine să crezi că au trecut doar vreo 2 secunde... Dar treci repede peste, prefăcându-te că nu s-a întamplat nimic, ştergând aproape automat şi instantaneu acest "episod".


Sentimentul ăsta de nesiguranţă.... e fix ca atunci când ştii sigur că mai e o treaptă, păşeşti încrezător şi calci in gol. Ia aprehensiunea momentului respectiv, multiplic-o, dezvolt-o, analizeaz-o de 1000 de ori... Normal că nu ai fi nici pe-aproape dar cred(nu garantez)că ai avea o mult prea vagă şi subţire idee despre ce vorbesc.
Cam aşa mă simt de fiecare dată când îl văd sau când îmi dă dreptul la replică.
Ştiu,ştiu... E stupid. Patetic. Penibil... numai bun de aruncat la lei... but, hei, what can you do?




*personal note* e ca un fel de propiul meu sistem de shut-down.. un fel de fire-wall unic împotriva a ceeia ce e dincolo de mine şi de ce nu înţeleg, dincolo de ceea ce mă tem şi evit, dincolo de trăirile şi gândurile mele.




System overloaded.
I think I need a restart.

2 ianuarie 2010

11.


... it doesn't ... it just doesn't...
it doesn't link up
it doesn't make sense
it doesn't feel right
it's not suppose to feel this way

*quick-brainstorming*
remorse.regret.resigned.annoyed.trembling.light-headed.denial.stupid.depressed. fallen.paranoic*.used.dirty.quiet.insane.panicking.afraid.disgusted.decided.frustrated.lonely.pissed off.wasted.





* paranoia = just another word for ignorance

27 decembrie 2009

10.


E… vară

E… sânge
E… cald
E… râset
E… ea
E… mare
E… fum
E… Marlboro
E… iarbă
E… el
E… vânt
E… verde
E… zumzet
E… dulce
E… dus
E… Lună
E… singur
E… mers
E… foşnet
E… somn
E… curve
E… murdar
E… hazard
E… ireal
E… patimă
E… obscen
E… nebunie
E… pierdut
E… vechi

E… vară

... da, ştiu, nu mai e vară. Am găsit asta într-un word uitat de astă vară...

24 decembrie 2009

09.


Nici măcar nu pot să respir normal; chiar trebuie să mă concentrez atât de mult la fiecare gură de aer pe care o iau? Şi nu, nu vreau să sune pompos sau metaforic, dar chestia asta e pe bune. Nu pot să respir ca lumea când mă gândesc la el... mi se opreşte aerul undeva între gât şi sâni şi se zbate acolo şi se răsuceşte şi se mişcă şi mă doare... De unde atâta? Vreau doar să uit de mine... vreau o amnezie.
De ce nu pot, pur si simplu, să fiu tristă o zi, două... şi după să-mi treacă? De ce tre' să îmi pese atât de mult? De ce nu pot să fiu ca el, să trec atât de firesc peste tot rahatul ăsta?
Sunt la fel de prinsă în ce-a fost ca o muscă-n pânza de păianjen.
Şi m-am săturat ca fiecare melodie să îmi amintească de el sau de noi, m-am săturat ca fiecare loc din oraşul ăsta împuţit să mă ducă cu gândul la el, m-am săturat să îmi calc în picioare principiile şi ultimul dram de demnitate pe care-l mai aveam când apare el. Şi nu, nu sunt orgolioasă. Dimpotrivă. Sunt foarte delăsătoare... De la cât i-am tot hrănit orgoliul propiu, al meu s-a cam dus dracu' ...

Avea dreptate. Chiar sunt o proastă.
Vezi că-i contagios.

20 decembrie 2009

08.


Mi-e dor.
Mi-e atât de dor.

Mi-e dor de noi... de cum obişnuiam să fim.
Eram ca fulgii de nea... ne consumam atât de impetuos unul lângă altul încât ajungeam să ne topim într-un dans al emoţiilor în vântul din exterior, ce nu ne afecta şi nu devenea nimic mai mult decât un simplu martor ocular al nebuniei şi plăcerilor ce ne legau.
Erau atât de dulci vremurile alea; miroseau a vară şi a gutui şi a fum de ţigară dat afară într-o criză nestăvilită de râs.
Mi-e dor de vremurile când ne pierdeam glasul la telefon, dezbătând de la cele mai nesemnificative lucruri până la teoria relativităţii a lui Einstein; când obişnuiai să mă suni, indiferent că era 2 noaptea, pentru că aveai o depresie şi eram singura cu care vroiai să o împarţi sau singura ce te putea scoate din ea; mi-e dor de vremurile când eram nervoasă şi ţipam şi trânteam şi înjuram iar tu stăteai modest, uitându-te la mine, şi-mi aruncai în întregime acea stare la gunoi când începeai să te joci dezinvolt în părul meu; când eram singura căruia ii te puteai destănui şi care mai înţelegea ceva din peisajul obscur în care te adânceai.
Mi-e dor de vremurile când mă vedeai drept punctul tău fix într-o lume în continuă mişcare şi expansiune... Mi-e dor de vremurile când imi spuneai ca sunt eroina ta...

Dar azi totul e diferit... diferit şi rece. De asta mi-e frică de schimbare; au trecut aproape 8 luni şi eu înca nu m-am adaptat schimbării la care m-ai supus.
Acum îmi reproşezi că nu te cunosc câtuşi de puţin şi că lumea nu mai are nevoie de înca un erou.
Nu vreau să te leg de un trecut de care mintea ta încearcă să se lepede şi să-l uite.
De fapt, nu vreau să te leg de trecut.



Mi-e dor.




I miss you. You, not who you are or who you pretend to be. I don't need pretend and I don't need a lie that looks like you.
I just need you.

18 decembrie 2009

07.


Nu mai am despre ce să scriu; dacă am avut vreodată despre ce să scriu, acum s-a evaporat... s-a dus... nu mai e... whoosh! all gone.

Nu mai am despre ce să scriu.
Nu mai am despre ce să scriu.
Nu mai am despre ce să scriu.

Bine, poate că aş avea dar trăiesc cu speranţa că dacă mă prefac că nu-l văd şi că nu îmi pîlpîie agasant pe creier şi retină( la fel ca luminiţele astea enervante ) şi că nici nu il mai simt şi nu-mi amintesc de el, poate o să mă lase-n pace şi o să plece.
Dar îmi amintesc până şi de la lucrurile care nu au nici cea mai mică tangenţă cu el, mintea bolnavă face nişte conexiuni ciudate, complicate şi fără sens.
Şi atunci când în sfarşit reusesc să nu mă mai gândesc la el, ceva din exterior vine şi mă izbeşte barbar de perete şi mi-l bagă pe gât(vorba vine).
Oricum, azi nu mă gândesc.
Azi nu mă gândesc.
Azi nu mă gândesc.
Să mă chinuie şarpele ăsta din stomac mâine cât o vrea, dar măcar azi vreau să inot în uitare.







Mă enervează că am început să scriu atât de sec şi fără niciun dumnezeu.

17 decembrie 2009

06.


Trist.
Cât de trist...

Au luat ai mei mai multe câcaturi, care pe mine mă seacă până la măduvă, printre care şi nişte luminiţe: un fir verde pe care sunt prinse nişte 'pungi' de cadouri roşii în miniatură care se aprind şi se sting(nu ştiu de ce a trebuit să descriu nişte luminiţe dar whatev, moving on). Mi-au zis să le pun în camera mea ca să pară şi ea mai senină. Da' poate nu vreau să fie senină.

În fine, le-am pus; le-am agăţat agale de perdea. Arată aşa de trist... Vai, doamne! Şi se aprind şi se sting aşa sec şi trist.
And that shit is suppose to bring the X-mas spirit in my room... Yeah, right, my ass!.. :|



P.S: e destul de solicitant pentru ochi; inafară de lumina de la calculator, sunt singurele lumini din cameră; it's gonna be a pretty interesting night.....

15 decembrie 2009

05.


Crăciunul.

Mă gândesc automat la un boşcău cu ceafa groasî care se îndoapă până dincolo de saturaţie cu cât mai multe sarmale şi cât mai multe chiftele şi cât mai multe salate şi cât mai multă carne de porc, vită, curcan etc şi care are un motiv "întemeiat" pentru care s-a făcut pulă pe 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31 decembrie şi nu garantez că nu şi pe 1; sau pe 1 ar fi mahmureala adunată până atunci.

Mă gândesc automat la un maldăr de oameni care se înghesuie în magazine gen Selgros, Metro, Billa, Carrefour, Real şi tot neamu' lor, umplându-şi coşurile cu lucruri efemere, superficiale şi absolut nefolositoare doar ca să simtă mai profund spiritul de Crăciun; elfii imaginari care aduc spiritul de Crăciun nu se vor duce mai mulţi spre o casa care ar putea oferi cuiva o criză de epilepsie.

Mă gândesc la o ceată de oameni care se minunează la lumină: fac poze atât de mândrii şi fericiţi lânga un brăduţel care stă să cadă, peste care s-au aruncat nişte luminiţe pâlpâitoare. E oarecum primitiv(ca să nu mai zic trist) să vezi cum un grup de oameni sunt adunaţi la un loc, se simt mai fericiţi şi mai împăcaţi cu sine şi cu cei din jur din cauza unor lumini. E cel puţin stupid.

__________________________________________________


Un Crăciun fain ar fi dacă s-ar lua curentul şi tu cu vreun prieten de-al tau să faceţi pe voi de râs juma' de ora in continuu, în timp ce cautaţi nişte lumânari; să simţi că-ţi stă inima-n loc când se întoarce nătărăul să-şi ia paharul cu vin şi mai-mai să dea lumânarea aia peste hainele de lângă sau pe covor; să staţi să povestiţi cele mai naşpa/penibile/funny/ciudate/enervante faze care s-au întâmplat de sărbători. Eventual pe la 12, 12 şi ceva, să îi dai un cadou draguţ, simbolic sau de orice alt fel dar pentru care să nu fi fost nevoie să-ţi fi ipotecat casa ca să-l plăteşti, nu pentru că ar fi Crăciunul ci doar pentru că ţii la idiotul/idioata aia. *chestia nu-i bătută-n cuie*

Un alt Crăciun fain ar fi sub un pod sau în parc sau pe un câmp maaaaaare, care să fie plin-plin-plin de zăpadă, cu cercul restrâns de prieteni, acompaniaţi de mult Tuborg de sărbători(are un gust oribil, ştiu, dar eu îl iau pentru doza aia drăguţică şi pentru că-mi place melodia de la reclamă), vin fiert, ciocolata caldă, nişte vodkă, ceva bun şi dacă se poate un pic de muzică dar asta chiar nu e prea important/necesar, având in vedere că după al patrulea pahar de vodkă oricum se vor ridica trei-patru şi vor începe să-ţi facă serenadă la ureche, fie că vrei, fie că nu, deci e ok la capitolul ăsta. Uuu... şi nişte artificii, puţine da' să fie acolo câteva.
Să staţi toţi, trântiţi cu posteriorul în zăpadă, cu o cană de vin fiert sau ciocolată caldă în mână sau fiecare cu cana lui, privind oraşul ce parcă fermentează sub 'spiritul de Crăciun', să se ridice vreunul cu chef de mozol şi să înceapă o bătaie cu zăpadă epică, despre care să se vorbească pentru mult timp(gen: " Coae, mai ţii minte cum te-am bătut in ultimul hal cu zăpadă acu' vreo doi ani de Crăciun? Maaaamă, arătai ca un Yeti!!", " Stai aşa, frate, că eu te-am bătut de ţi-o sunat Tuborgul în cap" ş.a.) iar în toiul nopţii, când sunteţi toţi trântiţi in zăpadă, morţi de digeraţi, beţi, sparţi, împraştiaţi ciudat dar oarecum restrâns, uitându-vă cu ciudă la artificiile alea scumpe-n draci care se aprind ca curu', să săriţi toţi pe unu care zice pe la 1-2 : " ... Dudes, haidem la mine că eu îs singur acasa până sâmbătă!"(azi fiind marţi).

__________________________________________________


Ar mai fi o gramadă de moduri de-a petrece Crăciunul altfel decât uitându-te la Andreea Marin, infulecând mâncarea de parcă ai fi scăpat de pe vremea foametei, dar mi-e lene şi somn să le mai scriu.




* şi nu, nu am scris asta doar ca să nu fiu în rând cu lumea ci pentru că eu am o percepţie diferită asupra Crăciunului.

04c. all the things I am


I am everything you love.

I am the blanket that you, as a child, used to scare off your fears.
I am the warm summer breeze that runs through your hair.
I am the laughter you give away so purely.
I am a strawberry chocolate bar.
I am the Christmas present you hope to find under the tree .
I am the first poem you ever wrote.
I am the clothes that kept his sense.
I am the cute lil' puppie from your street.
I am your favourite brand of cigarrets.
I am the starry sky in the summer.
I am the arms you always love to cuddle into.
I am the place where your pain and your fear will never be.
I am the teacher you always admired.
I am the dress you love.
I am your precious comic-books collection.
I am your favourite character.
I am your inner peace.
I am the anchor that settles you into reality.
I am the child who dares you to dream higher than you.
I am the shirt that makes you look so God damn hot.
I am the hot chocolate drank by the fire-place.
I am the loveable big-eyed little girl that holds on to you in the park and smiles.
I am the adrenaline rush you get when we get too close.
I am the drops of water drifing slowly from your hot-blooded lips on to your chin, sliding lazy to your chest...
I am the kinky song that makes you picture me in the poses only you know.
I am the lyrics from the best song you've ever heard, hung on the wall next to your bed.
I am your own personal trip, in which you hide away from the world's eyes.
I am the one who sneaks out the bathroom window and takes off with you.
I am the stupid fight that ends up on the floor in your room.
I am all those long and careless afternoons of extravagant delight.
I am all the conversations full of sweet/dirty talking.
I am the photo you'll never get tired of looking at.
I am the vast green field you want to plant your dreams in.
I am the creative sand storms in your head.
I am the smell of good old books, combined with cigarettes and surrounded by metaphores.
I am the sparkle in your mother's eyes.
I am the tree that used to be our witness when you read me your poems.
I am all the mornings when you'd wake up by the noise I was making, said nothing and just lied in bed watching me getting dressed up.
I am the escape you're desperattly seeking.
I am the super-power you secretly hope you'll get.
I am all the good vibes you get when you're out with friends.
I am the demuring little candles that have been spread all over the house.
I am the luscious rum that heats your insides.
I am the LSD that's melting in your mouth and is gradually and totally metamorphosing reality.
I am the one who pushes you into the pool while you're still dressed and then ends up in it, too.
I am the hot shower that washes away your worries.
I am the pepper from your chocolate.
I am pigeon that deliberately approaches you with no fear and starts cuddling up in your hand.
I am the joint that softens your soul and helps you reconstruct time.
I am your enthusiasm at the most simpliest things.
I am the star that shines only for your eyes.
I am the affair that reminds you that you're still alive.
I am the song that makes you wanna jump up and dance with me.
I am your naked desperation.
I am the snowflakes that stick on to your eyelashes.
I am the milk and cereals in your bowl.


I am the warm hand you're searching for in this city of zombies.
I am the lust that won't ever grow thin.
I am the sinner lips you'll never get tired of kissing.
I am the only one who knows how you like your coffee.


I am your summer...

and I am yours...

04b. all the things I am

I'm nothing in between.

Lista.

  • Eternal Sunshine of The Spotless Mind.
  • Bacovia.
  • runaway.
  • 402.
  • hot choco.
  • Someday(NR).
  • dreamers' disease.
  • RHCP.
  • Free Falling.
  • latină.
  • paranoia.
  • claustrofobie.
  • Nopţi fără tine.
  • concerte.
  • OCS.
  • corset.
  • şosete.
  • maioneză.
  • glume.
  • scenă.
  • Louie.
  • prăjituri.
  • cer.
  • Rogue.
  • M.D. cu lămâie.
  • skate-shoes.
  • El.
  • poze.
  • vânt.
  • City lights.
  • Noaptea.
  • " The world forgetting but the world forgot! "
  • Fight Club.
  • pizza/cartofi prăjiţi.
  • Iartă-mă, ajută-mă!.
  • Lorelei.
  • Three lil' birds.
  • SG.
  • Amsterdam.
  • Raphael.
  • ciudat.
  • Ciuc.
  • (pe) bloc.
  • The Virgin's Suicide.
  • The Smashing Pumpkins.
  • my very own R.B.
  • Ganja.
  • stele.
  • seara.
  • fum.
  • râsete.
  • ploaie.
  • cald.
  • anticariat.
  • roşu aprins.
  • Marlboro.
  • Ea.
  • mare.
  • verde.