21.

În toată nebulozitatea mea, singurul care mai înţelege câte ceva eşti tu... şi nici măcar nu-ţi dai seama . . .

Fără tine primăvara nu e primăvară, marea e nesărată şi ţigara, fără gust.
Şi m-am săturat! M-am săturat să fiu mereu o prăjiturică sărată, tristă şi schimbătoare!!! Îmi vreau vara înapoi...
Pentru că nu trebuie să fie aşa!

Şi ştiu că ce scriu acum aici mă priveşte direct şi personal numai şi numai pe mine şi că nu interesează pe nimeni cum mă simt sau ce doleanţe am dar chiar nu mai ştiu ce să fac....
O să-mi împrăştii iar tot ce simt prin oraşul ăsta al sinucigaşilor şi iar o să ajung acasă goală şi obosită. . . dar parcă şi mai grea decât am plecat.