19.

Nu am dinţii perfect drepţi sau albi, vocea mea nu îţi gâdilă timpanele, nu sunt interesantă, povestea vieţii mele nu e inedită sau faină, râsul meu nu e dragălaş şi cu siguranţă nu te instigă să râzi şi tu când îl auzi, gradul meu de inteligenţă nu e ieşit din comun, nu am vreo putere/abilitate specială, nu am răbdare, nu sunt genul ăla de fată care să ştie exact, ce, cum, când, cât să spună, vara genunchii mei sunt mai mereu juliţi iar hainele prăfuite sau pline de pete de noroi sau iarbă sau iagermaister sau bere sau o mie de alte lucruri, nu am limite, nu ştiu să spun glume, părul meu îşi alege 3 zile pe an când stă ca lumea, soşetele mele diferă aproape întotdeauna, majoritatea bluzelor şi tricourilor pe care le port sunt boţite, nu sunt complicată sau greu de descifrat, nu pot face pe misterioasa, camera mea nu arată a cameră, nu găsesc niciodată ce caut iar când nu mai am nevoie de acel "ceva", mă împiedic în el, cărţile pe care le citesc îţi dau de bănuit(asemenea comportamentului meu bizar), genunchii mei osoşi şi coatele mele aspre nu sunt deloc atrăgători, am glume naşpa, când bate vântul părul şi faţa mea nu mă asemuiesc unei femei frumoase din anii '60 la volanul unei maşini decapotabile, nu mă rog şi aştept ca lucrurile să se rezolve de la sine, nu ştiu să dau come-back'uri, subtilitatea nu e punctul meu forte, mintea mea nu munceşte de zor la noua teorie sau idee revoluţionară ce va schimba lumea şi va aduce pacea mondială, nu ies din normalitate cu nimic, aspectul meu e undeva sub comun, nu ştiu să port o fustă, toţi paşii pe care o să îi fac(cel mai probabil) vor fi în bascheţi şi skate-shoes, nu ştiu să asortez culorile de pe mine, gusturile mele sunt(cel puţin)dubioase, nu sunt genul de fată pe care ai putea să o duci acasă să o prezinţi mamei, până şi un urangan e mai stabil ca mine(pe toate planurile), părul nu-mi străluceşte când bate lumina în el, nu ştiu să dansez, uit mereu să nu mai stau picior peste picior, ochii mei nu te fascinează, nu am o fizionomie echilibrată, nu ştiu să fac faţă problemelor, nu dispun de coloană vertebrală, nu ştiu ce vreau, nu am vreun ţel anume, nu dispun de calităţi culinare, echilibrul meu a fost uitat la meternitate, fac abuz de lacrimile pe care le am, uit să las bacşiş sau să spun "mulţumesc/bună ziua", nu pot să te fac să îţi spui întrebări existenţiale sau să te fac să meditezi asupra lucrurilor lăuntrice, nu prea le am cu cuvintele, fumez câte-o ţigară marţea cu Mister Disperare şi pierd hardcore la poker joia cu Miss Depresie şi ah, era să uit, sunt curva Dependeţei, chipul meu nu te duce cu gândul la vreo personalitate istorică sau la vreo actriţă faimoasă, între cafeaua pe care o fac şi o baltă cu noroi nu e mare diferenţă(eu mai pun şi zahăr), nu am vreun hobby aparte, cam orice ating tinde să se strice, ploaia mă adoră, felul cum sărut nu îţi face picioarele să ţi se înmoaie, nu am o personalitate cuceritoare iar imaginaţia mea nu e deloc productivă, pe scurt, nu te-aş putea atrage cu nimic, aşa că revin la întrebarea mea: de ce ţi-ai irosi timpul cu mine?!