Mă resemnasem. Chiar mă resemnasem. Mă obişnuisem cu gândul că totul s-a dus; că mintea ta mă ştersese complet şi că nimic din mine nu mai avea loc în tine.
Mai aveam doar o uşă, un prag de trecut şi aş fi putut spune acelaşi lucru despre tine...
... aproape că uitasem cum marginea ochilor tăi tinde să devină un verde închis atunci când întâlneşte lumina, aproape că uitasem cum îţi înflorea în colţul gurii zâmbetul ăla meschin când făceai pe "rebelul", aproape că uitasem cu ce insistenţă şi linişte încurajatoare mă ascultai când îţi povesteam şi cele mai neînsemnate lucruri, aproape că uitasem cum m-ai dus în după-amiaza aia bizară la marginea oraşului şi m-ai izbit de maşină, apăsându-ţi, ademenitor de puternic, buzele peste ale mele, aproape că uitasem cum obişnuiai să mă iei de mână şi să te prosteşti prin magazine doar ca să plecăm mai repede, aproape că uitasem cum era când respiraţia ta îmi gâdila uşor umărul, aproape că uitasem de şocul ăla electrizant, ce-mi cutreieră întreg corpul, de fiecare dată când mă săruţi, aproape că uitasem cum era să mă săruţi brusc, în mijlocul frazei pe care n-o terminasem şi în mijlocul străzii, ca să vezi dacă buzele-mi sunt mai dulci când spun acel cuvânt, fără să-ţi pese de nimeni din jur, aproape că uitasem cum obişnuiai să mă crezi a fi singurul element ce te ţinea prezent în lumea asta, aproape că uitasem cum te trezisem înapoi la mine când mi-ai zâmbit şi după ţi-ai dat pupilele peste cap, aproape că uitasem cum era când mă sunai pe noaptea doar ca să îmi auzi vocea, aproape că uitasem cum obişnuiai să te strângi ghemotoc, lipindu-te de pântecul meu, formând cu degetele cerculeţe sau semne ciudate pe coastele şi sânii mei, aproape că uitasem cum împărţeam aceiaşi ţigară sau acelaşi şerveţel, aproape că uitasem cum era când mergeam la cumpărături şi mă lăsai pe mine să aleg sau cum făceam pe mofturoasa ca să-mi iei ceva dar până la urmă îmi furai un sărut şi cădeam amândoi, de comun acord(cred că e mai mult constrângere), că e mai bine şi economic să rămânem la Stella Artois, aproape că uitasem cum mă muşcai câteodată mai tare doar că să îmi auzi ţipătul mai clar, aproape că uitasem cum ne jucam cu degetele ceilulalt, ajungând de la jocul ăsta inocent la a ne manifesta indecent în maşina ta, aproape că uitasem cu câtă dorinţă îmi atingeai trupul ce se sfărâma sub tine, aproape că uitasem cât de firesc te lăsăi pradă buzelor mele, aproape uitasem câtă ură le purtai hainelor mele şi cât de sălbatic le aruncai prin casă, aproape că uitasem cu câtă facilitate mă făceai să râd, nu pentru a te simţi tu mai bine ci doar ca să vezi pe mine râzând, aproape că uitasem cum mă lăsai să câştig de cele mai multe ori ca să mă vezi cum ţopăi şi râd şi alerg şi mă laud prin jurul tău doar pentru a mă prinde apoi, cu o uşurinţă enervantă, de talie în joaca mea prostească şi a-mi închide gura cu-un sărut, aproape că uitasem cât de nebun erai după răsuflarea mea caldă, sacadată, temurândă pe umerii tăi şi să-mi simţi unghiile adânc înfipte-n carnea ta, aproape că uitasem cu câtă plăcere mă urmăreai când, cu ochii mai mult închişi decât deschişi, îmi afundam capul în pernă, muşcându-mi buza sângerândă de-acuma, eliberând un geamăt ce te impulsiona să continui, mai incitant, mai aprig, aproape că uitasem cât de minuţios îmi studiai trupul, mâinile tale, corăbi ale lui Columb, ce descopereau culmi necunoscute până şi pentru mine, aproape că uitasem când fumam ţigară dupa ţigară deasupra trenurilor, aproape că uitasem cum ne uitam amândoi la fetiţa aia mică şi roz şi drăguţă ce se juca zâmbăreaţă cu mânuţele, aproape că uitasem de maratonul l-a care m-ai supus să alerg doar ca să simţim mai intens vântul peste faţă şi aerul mai gros în plămâni, aproape uitasem când îi mâzgâlisem ultima pagina cu toate aberaţiile la care ne gândisem, aproape că uitasem când ne repede roşeam când eram prea aproape, aproape că uitasem cum mâna ta îmi devora nemilos picioarele pe sub masă, obligându-mă să mă înroşesc, să mă bâlbâi şi să mint, zicând că mă doare capul, aproape că uitasem cum era să stâm amândoi întişi pe jos, ascultându-ne unul altuia respiraţia, aproape că uitasem pofta imensă cu care mă izbeai de perete şi cu care îmi muşcai buzele până sângerau ca eu să le port asemenea unui trofeu după o luptă crâncenă. Aproape că uitasem că m-am simţit mai vie în timpul petrecut cu tine decât am fost vreodată...
Aproape că uitasem că m-am simţit plină de tine până la epuizare şi-ncă un pic şi că asta mi-a fost căderea.
Rahat!!!
Aproape că uitasem toate astea...
